I n s c r i p ţ i e

Pe vremea cînd, în plin triumf a tot ceea ce îmi era potrivnic, căutam, scriind paginile ce urmează, temeiuri pentru o neclătinată credinţă, cîţiva omeni ne întîlneam uneori, fiindu-ne unii altora slabe sclipiri de faruri, spre a nu ne pierde în întunericul care apăsa lumea.

Printre noi, o făptură înzestrată cu uimitoare daruri ale minţii şi inimii, superioară tuturor prin fantezie, inteligenţă şi pasiune, a fericit îndelung spiritul meu, în luminoase clipe de contemplare şi bucurie.

Atît de mult iubea viaţa, încât arse tot timpul ca o flacără înaltă şi albă, chiar şi atunci când ştiù că, prin această neobişnuită risipă de sine, îşi grăbeşte sfîrşitul.

Adeseori, mi-o închipuisem cu părul alb, într-o bătrîneţe liniştită şi surîzătoare, rămînînd, fiinţelor noastre în amurg, acelaşi prilej unic de profundă comuniune. Dar, în ziua în care împlinea treizeci de ani, dispăru.

Nimic n-ar fi putut aduce, în sufletele noastre, mai multă revoltă, durere şi dezamăgire

1945 G.B.