Tragicul cotidian

“Există un tragic cotidian care e cu mult mai real, mai profund şi mai pe măsura fiinţei noastre decât tragicul  marilor aventuri. El poate fi uşor simţit, dar nu şi arătat, fiindcă tragicul esenţial nu e pur şi simplu material sau psihologic. Nu e vorba de lupta unei fiinţe împotriva altei fiinţe, a unei dorinţe împotriva alteia, sau de eterna sfâşiere între pasiune şi datorie. Ar însemna mai degrabă înfăţişarea a ceea ce e uimitor în chiar faptul de a trăi. Ar însemna mai degrabă înfăţişarea existenţei unui suflet în sine, în mijlocul unei imensităţi care nu rămâne niciodată inactivă. Ar însemna mai degrabă să faci auzit, dincolo de dialogurile obişnuite ale raţiunii şi sentimentelor, dialogul mai solemn şi neîntrerupt al fiinţei cu destinul său. Ar însemna mai degrabă să urmărim paşii nehotărâţi şi dureroşi ai unei vieţi care se apropie sau se îndepărtează de adevărul, frumuseţea sau Dumnezeul său.”

Maurice Maeterlinck- fragment de eseu